miercuri, 26 iunie 2013

Rezervaţia Cheile Nerei-Beuşniţa

          Rezervaţia Cheile Nerei-Beuşniţa trăieşte în legendă precum o domniţă sfioasă şi obişnuieşte să se arate, din timp în timp, cu aceeaşi rezervă, puţinilor care se aventurează în împărăţia ei . Cu lacurile ei verzi-albastre şi stâncile albe şi colţuroase, Rezervaţia Cheile Nerei-Beuşniţa se fereşte de privirile iscoditoare ale civilizaţiei. Peste sălbăticia acestor meleaguri domnesc încă vipera cu corn, libelulele şi licuricii, iar muzica frunzişului bogat al pădurii este acompaniată de glasurile şuvoaielor de apă, străpungând necontenit calcarele bătrâne.
Citeste despre Rezervaţia Cheile Nerei-Beuşniţa  pe Descopera.ro  

marți, 23 aprilie 2013

Ziua pamantului

duminică, 21 aprilie 2013

Curiozitati geografice

Cu fiecare zi ce trece aflăm tot mai multe despre planeta noastră, dar aceasta nu înseamnă că vom ajunge vreodată să o cunoaştem în întregime. Însă întotdeauna vom ştii că am avut, în lunga călătorie de descoperire a acestei lumi, o curiozitate nesfârşită şi mare entuziasm…
● în 1848, timp de 30 de ore, apa Cascadei Niagara a dispărut de pe stâncile abrupte: la 50 de km în amonte, o barieră de gheaţă a blocat complet râul.
● înconjurat de munţi, Hong Kong-ul nu a găsit prea mult spaţiu liber pe malul mării, astfel că s-a dezvoltat pe verticală şi a reuşit să aibă cei mai mulţi zgârie-nori (clădiri având peste 100 m înălţime) din lume (2354), de trei ori mai mulţi decât în New York şi de patru ori mai mulţi decât în Tokio.

● atenţie la Australia: are cele mai multe specii de reptile din lume, 755.
● cu cei 1.000 de km lungime şi cu o suprafaţă totală de 371.000 km², Marea Caspică e cel mai mare lac din lume (cu apă sărată), ţărmurile sale fiind împărţite între Rusia, Azerbaidjan, Iran, Turkmenistan şi Kazahstan.
● în 1943, într-un lan de porumb din Mexic s-a ivit o fisură, apoi au ieşit gaze şi praf; a doua zi de dimineaţă, era deja format un con de 9 metri, din care erau azvârlite pietre şi cenuşă. După un an, conul vulcanului se înălţa la 300 de metri şi deja îngropase sub lavă un întreg sat. Paricutin a fost primul vulcan atent studiat de specialişti chiar din momentul formării sale.
● Marea Sargaselor din sudul Insulelor Bermude, cunoscută pentru “pădurile” sale de alge, se roteşte permanent în sensul acelor de ceasornic, împinsă de curenţii Atlanticului.

● în Lacul Malawi din S-E Africii trăiesc cele mai multe specii de peşti dintr-o sursă de apă dulce continentală, peste 1.000, 90% din ele fiind endemice.

● numele Mării Caraibilor vine de la cuvântul indian carib, ce însemna persoană, însă el a ajuns să fie preluat sub forma de canibal: canibalismul la această populaţie amerindiană era practicat rar şi doar în legătură cu ritualurile războinice, fapt pe care primii europeni ajunşi în zonă nu l-au înţeles; ei au crezut că toţii indienii erau mâncători de oameni.
● în localitatea Brignoles din Franţa a plouat în 1973 cu…broscuţe; o coloană de aer cu circulaţie rapidă a ridicat sute de amfibieni dintr-o zonă mlăştinoasă şi i-a aruncat peste oraşul din Provence.
Muntele Roraima, cel care l-a inspirat pe Sir Conan Doyle să scrie O lume dispărută, e cel mai înalt tepuy (sălaş al zeilor) din cei 100 ai întregii lumi, adică un bloc de gresie colosal, ridicat la 2.000 de metri deasupra junglei de la graniţa Venezuelei cu Brazilia şi Guyana.

● în apropierea coastelor Trinidadului (Marea Caraibilor) există vulcani noroioşi subacvatici, a căror pastă fluidă iese de sub valuri şi formează insule, unele dispărând repede, altele devenind casă pentru păsările din zonă.
● cel mai vechi parc naţional din lume este Yellowstone (S.U.A.), creat în 1872.
● 3000 de recife individuale, 1500 de specii de peşti, 400 de specii de moluşte şi 400 de specii de peşti se leagă de cea mai mare structură de pe Pământ construită de organisme vii: Marea Barieră de Corali din apropierea coastelor Australiei.

● aproape 90% din populaţia lumii trăieşte în emisfera nordică; şi tot aici se mai poate vorbi despre superlative demografice - numărul total al locuitorilor Chinei şi ai Indiei este egalat de cel al tuturor locuitorilor din următoarele 22 de ţări din topul celor mai populate.

● nu Muntele Everest (8.848 m) deţine cea mai mare înălţime din lume, ci Muntele Mauna Kea din Hawaii (10.206 m); primul e cel mai înalt de pe uscat, însă măsurat de la baza sa de pe fundul oceanului, muntele hawaian trece primul în top.

● Oceanul Pacific conţine peste jumătate din întreaga apă sărată din lume.
● o suprafaţă totală mai mare decât cea a Austriei şi o populaţie de aproape 32 de milioane de locuitori au determinat ca municipalitatea Chongqing din China să fie cea mai mare din lume.
● Oceanul planetar ascunde cel mai lung lanţ muntos din lume: Dorsala Medie Oceanică (65.000 km).

● deşi fluviul Orinoco al Americii de Sud este aproape în totalitate navigabil şi accesibil iubitorilor de natură, încă există dubii în ceea ce priveşte adevăratul său izvor şi încă mulţi dintre afluenţii săi au rămas neexploraţi, din pricina bazinului fluvial uriaş. În privinţa biodiversităţii, Orinoco e un concurent serios al Amazonului.

● Munţii Pirinei au foarte puţine lacuri de munte, dar excelează la capitolul cascade, torente (gaves) şi izvoare termale. Cea mai mare cascadă din Franţa se află aici şi se numeşte Gavarnie (422 metri).

● la 360 de kilometri de ţărmul nord-estic al Braziliei se află Arhipeleagul Fernando do Noronha, un soi de frate geamăn al Insulelor Galapagos, considerat astfel datorită ecosistemului unic şi bogat al celor 21 de insule vulcanice.

● peretele de granit al Muntelui Stone din S.U.A.(Georgia) expune cel mai mare basorelief din lume, un memorial înfăţişând trei lideri ai Confederaţiei Statelor Americane din timpul Războiul Civil American; o potecă în trepte, lungă de 2 kilometri, sau telecabinele urcă până pe vârful rotund al acestui munte.
● deşi clima Islandei se încadrează în categoria „subpolară”, totuşi temperaturile medii înregistrate în capitala Reykjavik în decursul iernii sunt în jur de zero grade; surprinzător, pentru „Ţara de gheaţă”. Verile însă sunt reci (14ºC) şi, de regulă, ploioase.
● cea mai înaltă cascadă a lumii, Angel (Venezuela), are aproape un kilometru înălţime şi cade direct în valea adâncă de la baza muntelui, fără a mai trece vreo treaptă de stâncă. Numele ei vine de la pilotul american Jimmie Angel, care a survolat pentru prima dată zona în 1921, cu un avion comercial.

● 44% din jungla ce acoperă o mare parte din statul caraibian Belize reprezintă parc naţional, ceea ce, raportat la suprafaţa ţării, înseamnă cel mai bun procent de arie protejată din America Latină.
● cea mai importantă sursă de aisberguri uriaşe: banchizele Antarcticii.
Canionul Colca (4160 m) din Peru, de două ori mai adânc decât Marele Canion al S.U.A., e casa milenară a uneia dintre cele mai mari păsări, condorul. Tot aici însă trăieşte şi colibri gigant, cel mai mare dintre toate speciile.

● în cea mai lungă călătorie făcută de păsări, rândunicile de mare arctice zboară peste 40.000 de kilometri în fiecare an, din ţinuturile arctice până în Antarctica şi înapoi.
● cei mai bătrâni munţi ai Europei se întind în Scoţia, în aşa-numitele Ţinuturi Muntoase nordice; vârsta lor aproximativă e de 3000 de milioane de ani. Pe lângă peisajele extraordinare, în care culmile înalte întâlnesc fâşii lungi de coaste oceanice, un drum inedit străbate aceste zone sălbatice: cel din povestea whisky-ului.
● în părţile nordice ale Suediei, fenomenul „nopţilor albe” (când Soarele nu coboară sub orizont, deoarece partea nordică a axei Pământului e înclinată spre astru) se observă în lunile mai-iulie: e o perioadă foarte bună pentru vizitat ultimele mari ţinuturi sălbatice ale Europei.

● după Grecia, Croaţia se laudă cu al doilea grup de insule, ca număr, din Marea Mediterană: 700 de insule propriu-zise şi încă 450 de insuliţe, stânci şi stânci submarine. Din primele, aproape 50 sunt locuite (numărul variază în funcţie de sezoane), însă mai mult de 12 insule au mai puţin de 100 de locuitori permanenţi.
● în pădurile din Madagascar trăieşte o treime din speciile de cameleoni. Tot pe această insulă cu un ecosistem extraordinar, în 1993 a fost redescoperită cea mai mică primată a lumii, lemurul-şoarece, considerată a fi fost dispărută.
● dacă vreţi să vedeţi cea mai mică focă a lumii, trebuie să ajungeţi la Baikal (Rusia), cel mai adânc lac de pe glob (1.642 m) şi, totodată, cea mai mare rezervă de apă dulce.

● numele Geysir l-au dat islandezii unei coloane înalte de apă fierbinte, ţâşnită de sub pământul vulcanic în 1294; de atunci, denumirea de gheizer s-a răspândit în întreaga lume.
● pe Coasta Scheletelor de la întâlnirea Deşertului Namib cu Oceanul Atlantic, multe epave stau mărturie pentru necruţătoarele ceţuri albe şi dese, formate din combinarea curenţilor de aer calzi şi reci. Periodic, pâclele cuprind apele, ţărmurile şi câmpiile de pietriş, precum o capcană periculoasă.
● cel mai îndepărtat punct de centrul Pământului e vârful Muntelui Chimborazo (6.267 m), din Ecuador.

● în lumina soarelui care apune, Muntele Uluru din Australia – cel mai mare monolit de gresie al lumii - devine portocaliu, roşu, maro şi cenuşiu. Cocoaşa lui venerabilă poate fi zărită şi de la zeci de kilometri depărtare.

● când barajul de la Asuan a fost construit pe fluviul Nil, două temple de la Abu Simbel au fost ridicate cu peste 60 de metri faţă de locul lor originar, pentru a nu se pierde în apele lacului de acumulare.
● în 1947, câteva din vârfurile Alpilor Elveţieni s-au colorat într-un roz pal: zăpada munţilor s-a amestecat cu praful roşu saharian, adus de o violentă furtună de nisip din deşertul Algeriei.
● fiindcă activitatea vulcanică de sub plăcile continentale încălzeşte apa Mării Roşii, aici s-au dezvoltat în ultimii 7000 de ani unele dintre cele mai tinere şi mai bogate recife de corali din lume. Câteodată, pe o arie de câţiva metri pătraţi se pot găsi până la 20 de specii de coral, din cele 180 deja identificate în întreaga mare. (Peste 350 de specii de corali trăiesc pe Marea Barieră.)
● destinaţia perfectă a Sărbătorilor de iarnă: Casa lui Moş Crăciun, oraş Rovaniemi, provincia Laponia, Finlanda. Dacă nu ajungeţi, puteţi să îi scrieţi pe această adresă, cel mai cunoscut locuitor al Laponiei are aici oficiu poştal.
● frumoasele piscuri ale Munţilor Dolomiţi din Italia s-au născut din recifele coraligene din adâncurile mării de acum 65 milioane de ani.
● mii de buşteni fosilizaţi şi intens coloraţi formează în Deşertul Pictat al Californiei aşa-numita Pădure Împietrită. În urmă cu milioane de ani, o pădure de pini a fost luată de ape puternice, dusă la depărtare şi îngropată rapid sub aluviuni grele. Trunchiurile sparte s-au pietrificat, fiindcă nu au avut timp să putrezească.
● 300 de zile pe an, Munţii Rwenzori (Munţii Lunei) ai Africii îşi ascund crestele în nori. Când ceaţa se risipeşte, se ivesc vârfurile de peste 4800 de metri şi versanţii cu păduri luxuriante, în care plantele ating dimensiuni uriaşe, ca şi cum nu ar fi ieşit din erele geologice timpurii ale Pământului.

deşertul alb dintre Munţii Sacramento şi San Andreas (din statul american New Mexico) străluceşte în lumina soarelui precum o pătură de zăpadă. Granulele de cuarţ şi gipsul moale alcătuiesc nisipurile fine ale dunelor încă de acum zeci de milioane de ani.

● atunci când se unesc cu Amazonul, apele negre ale fluviului Rio Negro curg alături de apele bej-maronii, fără să se amestece cale de câţiva kilometri; combinarea lor e împiedicată de diferenţa de temperatură şi de viteza de scurgere.

● 180 de kilometri pătrunde marele Fiord Sognefjord în ţărmul vestic al Norvegiei, printre munţii înalţi de 2100 metri.

● în paradisul tropical din Insulele Borneo şi Sumatra, din Filipine şi din Malaezia creşte cea mai mare floare din lume: Rafflesia, cu un diametru şi de 100 centimetri. Din pricina mirosului urât pe care îl degajă (de putrefacţie), se poate spune că planta nu se înscrie decât în preferinţele unor insecte.

● în Australia există câteva lacuri cu apă de un roz intens: în conţinutul ei sărat trăieşte alga Dunaliella Salina, care produce un pigment roşu.

● pe Insula Madeira din Oceanul Atlantic, prin cea mai mare pădure de lauri a lumii trec levadas-uri, adică apeductele înguste construite pentru a transporta apa de ploaie căzută în munţi, pe terenurile joase din vale, acolo unde se întind culturile îngrijite de localnici.

Autor: Claudia Moşoarcă                                                                       sursa:http://travel.descopera.ro                                                           

duminică, 7 aprilie 2013

Catedrala Reintregirii neamului


                Monument istoric al orasului Alba-Iulia, catedrala ortodoxa, cunoscuta si sub numele de Catedrala Reintregirii, este un simbol al unitatii noastre nationale realizata prin actul din 1918. Aceasta a fost construita in anii 1921-1922, in partea de vest a cetatii Alba-Iulia, stravechiul Apulum Roman sau Balgradul evului mediu, fiind conceputa ca o continuare a asezamantului mitropolitan balgradean demolat in 1713-1714 de habsburgi.
               Arhitectura sa, inspirata din biserica domneasca din Tirgoviste, se inscrie in curentul romantic initiat in arta r omaneasca in ultimele decenii ale secolului trecut, ce si-a propus valorificarea creatiei artistice medievale de la sud de Carpati.
               Constructie impunatoare, ridicata intre 1921-1923, dupa planurile arhitectului D.Ghe. Stefanescu, sub conducerea inginerului T. Eremia, aici au fost incoronati suveranii Romaniei Mari la data de 15 octombrie 1922, catedrala purtand si numele de Catedrala Incoronarii.
                Edificiul are forma de cruce greaca inscrisa, cu un pridvor deschis, in interior se patrunde printr-un pronaos dreptunghiular, cu trei unitati de boltire in segment de arc de cerc, un naos ingust si altar. Decoratia pictata in fresca este realizata in spiritul iconografiei traditionale de catre Constantin Petrescu.
                Intrarea in biserica se face printr-un pridvor deschis cu arcade mari, sprijinite pe patru coloane cu capiteluri. In nisele laterale din pridvor sunt fixate patru placi de marmura cu inscriptii comemorative ce ne amintesc de patru evenimente importante: 1) Tiparirea Noului Testament de Mitropolitul Simeon Stefan la 1648; 2) Unirea de la 1600, infaptuita de Mihai Viteazul; 3) Martiriul lui Horea, Closca si Crisan; 4) Refacerea unitatii spirituale a romanilor.
                Biserica este inconjurata de o incinta dreptunghiulara, cu doua pavilioane mari in partea de est si doua pavilioane in partea de vest, intre ultimele ridicandu-se clopotnita inalta de 58. Pavilioanele sunt legate intre ele prin galerii de acces, sustinute de coloane si arcade duble, unele cu capiteluri de inspiratie corintica, dar de influenta brancoveneasca. Intrarea in incinta se face dinspre vest pe sub turnul de clopotnita.
                                                                                                    
             
                                                                                                                                  sursa www.tvl.ro


marți, 1 ianuarie 2013

LA MULTI ANI 2013 !!!!

Un ocean de sanatate, 
                                  Un munte de noroc, 
                                                                Un camion cu bani, 
                                                                                              Si un sincer:  

                                                                 LA MULTI ANI !!!

miercuri, 21 noiembrie 2012

De la concurenti adunate... si la lume date (9)

Parcul Romanescu, municipiul Craiova, judetul Dolj


Parcul Romanescu, cunoscut de a lungul timpului si sub numele de Parcul Bibescu, Parcul Independentei sau Parcul Poporului, se afla pe locul unde, la mijlocul secolului al XIX-lea, se afla mosia si gradina familiei Bibescu. Gradina, amenajata de un gradinar neamt, la initiativa marelui logofat Ioan (Iancu) Bibescu, era amenajata cu pavilioane, banci, sere. 

In 1898, dupa desemnarea lui Nicolae Romanescu ca primar, se voteaza un proiect de modernizare a orasului, unul dintre obiectivele programului fiind acela de a se infiinta parcuri si gradini. Pentru a-si pune in practica ideea de infrumusetare a orasului, Nicolae Romanescu avea nevoie si de aceasta zona. Parcul a fost realizat in stil romantic, o sinteza a arhitecturii si picturii peisagere. Se regasesc fragmente din tablourile impresionistilor francezi din secolele XVII-XIX, cat si ale pictorilor olandezi.

De-a lungul timpului au fost executate numeroase lucrari care au sporit frumusetea parcului. Intre anii 1954-1956 s-a construit portalul existent azi la intrarea principala. In anul 1964 a fost modernizat iluminatul public si a fost construita o sera de 1050 m.p., prestigiosi creatori romani contribuind cu numeroase lucrari de arta plastica la frumusetea acestui loc. 

Parcul "Nicolae Romanescu", cel mai mare parc natural din estul Europei, ca intindere se afla pe locul doi în Romania, aproximativ 90 de ha, dupa Herastrau, zonele verzi, aleile si zonele impadurite, conferindu-i statutul de cea mai mare zona verde urbana din Romania.  

"Un vestit punct turistic din Craiova il constituie Parcul Romanescu, unul dintre cele mai pitoresti parcuri din tara si al treilea ca marime din Europa. Aceasta opera remarcabila de arhitectura a fost realizata intre anii 1901-1902, din initiativa primarului Nicolae Romanescu, dupa planurile arhitectului francez E. Redont.Constructorii parcului au folosit metode indraznete pentru anul 1900,  au fost aclimatizati sute de arbori din specii rare, au fost ridicate constructii cum sunt podul suspendat si castelul medieval, au fost mestesugite cateva podete din beton care imita scoarta de copac.  Inca de la intrare, vizitatorii sunt incantati de coloanele ce stau in varful unei coline ca o coroana a gradinii, de florile inmiresmate si frumos colorate si de statuia creatorului ce le ureaza “Bun venit!”. Parcul, uimeste cu peisajele lui romantice si invita la relaxare. Punctul central al parcului este lacul intins pe patru hectare. Tot din suprafata parcului face parte si un hipodrom, intins pe 20 de hectare.
     Parcul "Nicolae Romanescu" gazduieste una dintre cele mai vechi gradini zoologice din tara, inaugurata in anul 1906. Dupa cum spune si titlul, Parcul Nicolae Romanescu este un parc de aur si aceasta nu numai pentru ca a fost distins cu medalia de aur la Expozitia Universala de la Paris, ci fiindca este un parc in care putem intotdeauna sa ne distram, sa ne relaxam si sa ne imbogatim sufletele cu ineditul naturii in orice anotimp."
Dinu Constantin Andrei,  municipiul Craiova, judetul Dolj


duminică, 4 noiembrie 2012

De la concurenti adunate... si la lume date (8)

 

 Bucuresti 

 

"Am ajuns in Bucuresti in urma cu aproape 6 ani, in 2006. La inceput, orasul ma speria, pana cand mi-am dat seama ca pentru un artist boem ca mine, Bucurestiul era marea de chipuri si de locuri de care aveam nevoie. Evident ca printre primele lucruri pe care le-am facut s-a aflat vizitarea parcurilor. Intai Herastrau, apoi Cismigiu, apoi si altele, mai mari, mai mici, mai mult sau mai putin cunoscute. Tot prin acea perioada incepusem sa capat interes si pentru fotografie, dar din pacate, nu aveam echipamentul necesar. Camera foto pe film, de care m-am indragostit, de altfel si prima, cumparata din banii mei, a fost Nikon F80, care m-a si ajutat sa capturez fotografia atasata. Sunt multe locuri pe care le-am vazut in Bucuresti, si multe fotografii pe care le-am facut, insa putine au o asemenea poveste in spate, si putine mi-au creat senzatiile pe care mi le-a creat barcuta din Tineretului.
Era o dimineata de Octombrie cand, dupa o noapte nedormita, m-am hotarat sa ma inarmez cu F80-ul si sa ma pornesc la vanatoare de cadre. Parcul Tineretului este aproape de locul unde stau, asa ca pe la ora 7 dimineata deja ma plimbam pe alei. Am incercat cateva cadre, fara prea multa convingere, cautand inca ceva care sa ma impresioneze, ceva puternic si frumos. Era frig, degetele deja imi inghetasera pe aparat, si era pustiu. Am coborat inspre lac, cautand din priviri exact locul suprins in fotografie, de care stiam, dar fara sa ma astept la ce mi-a fost dat sa vad. Lacul aburind, ceata plutind deasupra apei, pescarusi ratacind pe deasupra si rate macaind singuratice, ca niste stafii. Barca, aproape nemiscata, langa debarcader. Pletele salciei coborand maiestuoase pana in valuri. O liniste usor sinistra, in asa fel incat fiecare pas pe care il faceam imi rasuna in cap. Am dus ochiul la vizor si am suprins exact cadrul. Era pur si simplu rapitor de frumos. Stiam ca, lumina fiind slaba, trebuia sa expun mai mult, asa ca probabil a trecut aproape un minut, in care mi-am tinut respiratia, incercand sa incadrez perfect si sa tin camera nemiscata. Intr-un final, s-a auzit clicul shutter-ului (sunet de care m-am indragostit iremediabil), apoi am putut sa expir, epuizat. A fost o dimineata superba, in care m-am plimbat pana dupa rasarit, vreo doua ore. Am umplut toate cele 36 de cadre ale filmului din aparat (o parte dintre ele sunt publicate pe profilul meu de Facebook, sub numele de "Red October".) Este uimitor ca intr-un oras atat de mare inca mai poti gasi momente de liniste si frumuseti pure...
Bucurestiul este un oras al contrastelor. Contraste intre cartiere, intre oameni, intre zi si noapte. Un oras in care te poti pierde, la fel de usor si de repede pe cat te poti regasi. Un oras in care te poti simti batran si coplesit in fata unei cladiri monstuoase de sticla si metal, la fel de bine pe cat te poti simti tanar si copilaros pe o straduta pitoreasca de existenta careia multi nici nu stiu. Cred ca Bucurestiul este un oras pentru toata lumea, si este plin de atat de multe povesti... Desi uneori te consuma, te tenteaza, te frustreaza, merita macar si pentru un minut in care, cuprins de emotie, iti tii respiratia in fata unei privelisti, intr-o dimineata cetoasa de Octombrie, si incerci sa ii capturezi, pe viata, frumusetea."

  Constantin Georgian - https://www.facebook.com/c.georgian

 

http://www.e-administrativ.eu/bucuresti.html

 


 

vineri, 12 octombrie 2012

Municipiul Piatra Neamt, judetul Neamt

Resedinta a judetului Neamt, municipiul Piatra Neamt reprezinta oricand o destinatie turistica, fiind inconjurat de muntii Cozla (679 m), Pietricica (530 m) si Cernegura (852 m). 
Cozla este unul dintre cele mai importante obiective turistice. La poalele sale se afla Gradina Zoologica si in apropiere Parcul Orasenesc. Un drum serpuit pavat cu piatra de granit duce de la poale pana in varful muntelui iar de-a lungul lui sunt amplasate locuri special amenajate de unde se poate privi spre oras. 
De asemenea deasupra Parcului Zoologic se afla restaurantul Colibele Haiducilor iar putin mai sus restaurantul Gospodina si barul-restaurant Gradina cu Flori. 
Accesul pe Muntele Cozla se poate face si cu telegondola al carei traseu porneste din oras, pe care il traverseaza oferind o priveliste deosebita, calatoria fiind de aproximativ 7 minute. Iarna se schiaza pe partia special amenajata, iluminata pe timpul noptii, transportul de la baza si pana in varful partiei se poate face cu telescaunul, iar pentru echipamentul de schi exista un centru de inchirieri.
Principala atractie pe timpul verii este Strandul Municipal si baza de agrement din jurul acestuia.


Imagini surprinse din telegondola

Piatra Neamt este de asemenea un oras incarcat de istorie. Situat in centrul orasului, in Piata Libertatii, ansamblul  arhitectural alcatuit din Curtea Domneasca, Biserica "Sf. Ioan" si Turnul Clopotnita isi are inceputurile, potrivit izvoarelor istorice, in perioada 1468-1475 fiind ctitorit de Stefan cel Mare. 
Din Curtea Domneasca s-a mai pastrat doar o parte din pivnitele casei domnesti (unde se afla acum o expozitie muzeala) si portiuni din zidul de incinta. 
Biserica zidita in 1497-1498, monumentala si eleganta, este caracteristica stilului arhitectural moldovenesc din acea perioada imbinand tipul cu plan dreptunghiular si bolti semicilindrice cu cel trilobat si turla pe naos. Turnul, construit în 1499 din piatra bruta si intarit cu patru contraforturi ce-i subliniaza profilul zvelt, are 19 m inaltime. 
Muzeul de Arta, Muzeul de Etnografie si Turnul Clopotnita

Piatra Neamt este un oras ce merita vizitat, nu degeaba este cunoscut si ca fiind "Perla Moldovei".




miercuri, 29 august 2012

De la concurenti adunate... si la lume date (7)

Cetatea Fagarasului, municipiul Fagaras, judetul Brasov

Localitatea Fagaras , cu cetatea sa multiseculara, a fost mult timp centrul politico-administrativ al tinutului, ca resedinta de district pana in 1886, de comitat intre 1886 si 1918 si apoi resedinta de judet intre 1918 si 1950, polarizand intreaga viata economica, social-politica si culturala a zonei. in anul 1968, o data cu noua reorganizare administrativ-teritoriala, fostul judet Fagaras devine parte componenta a actualului judet Brasov, resedinta judetului fiind trecuta municipiului Brasov.

Cetatea Fagarasului este cel mai impunator monument al tinutului, unul dintre cele mai mari si mai bine pastrate din intreaga tara si chiar din Europa.

Cetatea are forma unui patrulater mărginit la exterior de un şanţ cu apă, cu patru turnuri şi cu o largă curte interioară. Clădirea interioară are aripi masive cu trei nivele. În incinta dintre ziduri se află patru bastioane de tip Vauban. Camerele de la parter şi de la primul etaj sunt prevăzute cu bolţi, cele de la etajul al doilea cu tavan drept.

Complexul feudal fortificat de la Fagaras , a carui constructie a inceput la sfarsitul secolului al XlV-lea si se continua, prin adaugiri succesive, pana la mijlocul secolului al XVII-lea, a fost precedat de o fortificatie din lemn, inconjurata cu un sant si val de pamant, atestata arheologic pentru secolul al XH-lea. Aceasta fortificatie, dovada existentei unei organizari politico-militare autohtone voievodale timpurii in Tara Fagarasului, a fost distrusa pe la mijlocul secolului al XIIHea, in urma unui puternic incendiu, dupa cum atesta vestigiile scoase la iveala prin sapaturile arheologice care au insotit lucrarile de restaurare.

Resedinta a principilor Transilvaniei, complexul feudal fortificat de la Fagaras si-a definit forma si proportiile actuale in ultima parte a secolului al XVI-lea si in prima jumatate a secolului al XVII-lea. Importante lucrari sunt intreprinse in vremea principilor Balthazar Bathory (1S89-1S94), Gabriel Bethlen (1613-1629) si Gheorghe Rackoczi I (1631-1643).





Pentru mai multe informatii despre municipiul Fagaras, judetul Brasov, dati click aici.