duminică, 4 noiembrie 2012

De la concurenti adunate... si la lume date (8)

 

 Bucuresti 

 

"Am ajuns in Bucuresti in urma cu aproape 6 ani, in 2006. La inceput, orasul ma speria, pana cand mi-am dat seama ca pentru un artist boem ca mine, Bucurestiul era marea de chipuri si de locuri de care aveam nevoie. Evident ca printre primele lucruri pe care le-am facut s-a aflat vizitarea parcurilor. Intai Herastrau, apoi Cismigiu, apoi si altele, mai mari, mai mici, mai mult sau mai putin cunoscute. Tot prin acea perioada incepusem sa capat interes si pentru fotografie, dar din pacate, nu aveam echipamentul necesar. Camera foto pe film, de care m-am indragostit, de altfel si prima, cumparata din banii mei, a fost Nikon F80, care m-a si ajutat sa capturez fotografia atasata. Sunt multe locuri pe care le-am vazut in Bucuresti, si multe fotografii pe care le-am facut, insa putine au o asemenea poveste in spate, si putine mi-au creat senzatiile pe care mi le-a creat barcuta din Tineretului.
Era o dimineata de Octombrie cand, dupa o noapte nedormita, m-am hotarat sa ma inarmez cu F80-ul si sa ma pornesc la vanatoare de cadre. Parcul Tineretului este aproape de locul unde stau, asa ca pe la ora 7 dimineata deja ma plimbam pe alei. Am incercat cateva cadre, fara prea multa convingere, cautand inca ceva care sa ma impresioneze, ceva puternic si frumos. Era frig, degetele deja imi inghetasera pe aparat, si era pustiu. Am coborat inspre lac, cautand din priviri exact locul suprins in fotografie, de care stiam, dar fara sa ma astept la ce mi-a fost dat sa vad. Lacul aburind, ceata plutind deasupra apei, pescarusi ratacind pe deasupra si rate macaind singuratice, ca niste stafii. Barca, aproape nemiscata, langa debarcader. Pletele salciei coborand maiestuoase pana in valuri. O liniste usor sinistra, in asa fel incat fiecare pas pe care il faceam imi rasuna in cap. Am dus ochiul la vizor si am suprins exact cadrul. Era pur si simplu rapitor de frumos. Stiam ca, lumina fiind slaba, trebuia sa expun mai mult, asa ca probabil a trecut aproape un minut, in care mi-am tinut respiratia, incercand sa incadrez perfect si sa tin camera nemiscata. Intr-un final, s-a auzit clicul shutter-ului (sunet de care m-am indragostit iremediabil), apoi am putut sa expir, epuizat. A fost o dimineata superba, in care m-am plimbat pana dupa rasarit, vreo doua ore. Am umplut toate cele 36 de cadre ale filmului din aparat (o parte dintre ele sunt publicate pe profilul meu de Facebook, sub numele de "Red October".) Este uimitor ca intr-un oras atat de mare inca mai poti gasi momente de liniste si frumuseti pure...
Bucurestiul este un oras al contrastelor. Contraste intre cartiere, intre oameni, intre zi si noapte. Un oras in care te poti pierde, la fel de usor si de repede pe cat te poti regasi. Un oras in care te poti simti batran si coplesit in fata unei cladiri monstuoase de sticla si metal, la fel de bine pe cat te poti simti tanar si copilaros pe o straduta pitoreasca de existenta careia multi nici nu stiu. Cred ca Bucurestiul este un oras pentru toata lumea, si este plin de atat de multe povesti... Desi uneori te consuma, te tenteaza, te frustreaza, merita macar si pentru un minut in care, cuprins de emotie, iti tii respiratia in fata unei privelisti, intr-o dimineata cetoasa de Octombrie, si incerci sa ii capturezi, pe viata, frumusetea."

  Constantin Georgian - https://www.facebook.com/c.georgian

 

http://www.e-administrativ.eu/bucuresti.html

 


 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu