De la concurenti adunate... si la lume date (8)
Bucuresti
"Am ajuns in Bucuresti in urma cu aproape 6 ani, in 2006. La inceput,
orasul ma speria, pana cand mi-am dat seama ca pentru un artist boem ca
mine, Bucurestiul era marea de chipuri si de locuri de care aveam
nevoie. Evident ca printre primele lucruri pe care le-am facut s-a aflat
vizitarea parcurilor. Intai Herastrau, apoi Cismigiu, apoi si altele,
mai mari, mai mici, mai mult sau mai putin cunoscute. Tot prin acea
perioada incepusem sa capat interes si pentru fotografie, dar din
pacate, nu aveam echipamentul necesar. Camera foto pe film, de care m-am
indragostit, de altfel si prima, cumparata din banii mei, a fost Nikon
F80, care m-a si ajutat sa capturez fotografia atasata. Sunt multe
locuri pe care le-am vazut in Bucuresti, si multe fotografii pe care
le-am facut, insa putine au o asemenea poveste in spate, si putine mi-au
creat senzatiile pe care mi le-a creat barcuta din Tineretului.
Era o dimineata de Octombrie cand, dupa o noapte nedormita, m-am hotarat
sa ma inarmez cu F80-ul si sa ma pornesc la vanatoare de cadre. Parcul
Tineretului este aproape de locul unde stau, asa ca pe la ora 7
dimineata deja ma plimbam pe alei. Am incercat cateva cadre, fara prea
multa convingere, cautand inca ceva care sa ma impresioneze, ceva
puternic si frumos. Era frig, degetele deja imi inghetasera pe aparat,
si era pustiu. Am coborat inspre lac, cautand din priviri exact locul
suprins in fotografie, de care stiam, dar fara sa ma astept la ce mi-a
fost dat sa vad. Lacul aburind, ceata plutind deasupra apei, pescarusi
ratacind pe deasupra si rate macaind singuratice, ca niste stafii.
Barca, aproape nemiscata, langa debarcader. Pletele salciei coborand
maiestuoase pana in valuri. O liniste usor sinistra, in asa fel incat
fiecare pas pe care il faceam imi rasuna in cap. Am dus ochiul la vizor
si am suprins exact cadrul. Era pur si simplu rapitor de frumos. Stiam
ca, lumina fiind slaba, trebuia sa expun mai mult, asa ca probabil a
trecut aproape un minut, in care mi-am tinut respiratia, incercand sa
incadrez perfect si sa tin camera nemiscata. Intr-un final, s-a auzit
clicul shutter-ului (sunet de care m-am indragostit iremediabil), apoi
am putut sa expir, epuizat. A fost o dimineata superba, in care m-am
plimbat pana dupa rasarit, vreo doua ore. Am umplut toate cele 36 de
cadre ale filmului din aparat (o parte dintre ele sunt publicate pe
profilul meu de Facebook, sub numele de "Red October".) Este uimitor ca
intr-un oras atat de mare inca mai poti gasi momente de liniste si
frumuseti pure...
Bucurestiul este un oras al contrastelor. Contraste intre cartiere,
intre oameni, intre zi si noapte. Un oras in care te poti pierde, la fel
de usor si de repede pe cat te poti regasi. Un oras in care te poti
simti batran si coplesit in fata unei cladiri monstuoase de sticla si
metal, la fel de bine pe cat te poti simti tanar si copilaros pe o
straduta pitoreasca de existenta careia multi nici nu stiu. Cred ca
Bucurestiul este un oras pentru toata lumea, si este plin de atat de
multe povesti... Desi uneori te consuma, te tenteaza, te frustreaza,
merita macar si pentru un minut in care, cuprins de emotie, iti tii
respiratia in fata unei privelisti, intr-o dimineata cetoasa de
Octombrie, si incerci sa ii capturezi, pe viata, frumusetea."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu