TARA OASULUI

           Ţara Oaşului este cea mai originală şi mai pitorească zonă etno-folclorică a României, unde se face pălinca de prune şi “bărbatu-i dus în lume”. O escapadă oşenească în vârful muntelui, acolo unde aerul este intens ionizat, curat şi extrem de benefic pentru afecţiunile respiratorii, este alegerea perfectă pentru iubitorii de natură. Traseul Valea Talnei – Luna Şes – Vârful Pietroasa este unul dintre cele mai interesante itinerare turistice din ţară, mai ales pentru că în vârful muntelui poţi admira o formaţiune muntoasă care are o formă antropomorfă- Sfinxul Oaşului.

Traseu splendid, dar dificil

              Peisajul urban al Negreştiului oşenesc şi a satelor din zonă nu mai e ce era. S-a schimbat definitiv de-a lungul timpului, iar locul vechilor căsuţe vopsite în cunoscutul azur a fost luat de vile somptuoase, vizibile la tot pasul. Micul drum care te duce spre cabană a rămas însă, neschimbat. Însă adevărata aventură porneşte o dată ce intri în Negreşti Oaş. De acolo, pe dreapta, începe un drum care te duce până la clădirea Ocolului Silvic. Cabana silvică din cătunul Luna, unul dintre locurile cele mai populare de pornire spre culmile Pietroasei, se arată după o oră de mers pe jos, în pas alert sau câteva minute, maxim 20 de mers cu maşina. Puteţi campa chiar pe malul Talnei, în vecinătatea cabanei, pentru a vă aduna puterile pentru drumul de trei ore care vi se aşterne în faţă, spre Vârful Pietroasa. De aici puteţi urma unul din traseele marcate prin munţi.

Traseul Valea Talnei – Luna Şes – Vârful Pietroasa este un traseu splendid, dar destul de dificil. Este cel ce duce spre vârful Pietroasa, marcat cu albastru. Drumul pietruit porneşte spre est în interiorul munţilor Gutâi, munţi de origine vulcanică. La început se traverseaza o zonă piemontană ce s-a format între munţii Gutâi şi depresiunea Oaşului, cu dealuri uşor ondulate şi văi largi. Casele se rasfiră de-a lungul drumului pâna la Cornetul Vămii, unde se extrag andezite piroxenice, materiale de construcţie valoroase.

În continuare, drumul urcă paralel cu pârâul Talna Mare. Acest pârâu are afluenţii Brada, Pietroasa. În platoul Luna Ses priveliştea este una fantastică. Drumul urcă în continuare spre Vârful Pietroasa. Există posibilitatea de a urca pe acest drum şi cu maşina, dar este extreme de scurt. Priveliştea pe care o oferă acest vârf este unică. Se observă toată depresiunea Oaşului şi chiar mai departe până la Carpaţii Ucrainei.

De menţionat este faptul că dacă vă aventuraţi într-o călătorie de genul acesta aveţi de urcat prin pădure în jur de trei ore, pe un traseu plin de frăguţe şi apoi, mai sus, cu tufe imense de afine. Ca să ajungeţi în vârf va trebui să urcaţi o pantă foarte abruptă, pe o distanţă destul de mică, dar sacrificiul merită. Din vârful Pietroasei vi se dezvăluie în toată frumuseţea ei toată Ţara Oaşului. Pe Vârful Pietroasa se află monumentul natural Sfinxul Oaşului, o ciudată formă de rocă vulcanică, una dintre cele mai atractive forme naturale din ţară. Tot aici există o reţea hidrografică relativ bogată şi populată cu păstrăv.  Deşi înalt de doar 1.201 metri, este un loc iubit de toţi fotografii din zonă, pentru splendoarea peisajelor pe care le oferă privirii spre toate cele patru puncte cardinale.

De pe vârful Pietroasa, de 1.201 m, punctul cel mai înalt al judeţului, se vede într-o zi senină o privelişte uluitoare: cuprinderea lanţului Carpaţilor, dintr-o rotire a privirii, de la Tatra Mare şi Carpaţii Păduroşi, la Munţii Maramureşului şi Rodnei şi, mai departe, la Călimani, Ceahlău, Harghita, Vlădeasa. Faima zonei se datorează şi Ţării Oaşului, care păstrează tradiţiile folclorice şi serbările populare. Să nu uităm de zonele de agrement deja recunoscute: Valea Mariei, cu ape minerale şi termale, Călineşti Oaş, cu lacul de acumulare, Mujdeni-Oraşu Nou, cu camping şi lac de acumulare, dar si izvoarele de apă minerală de la Certeze, Bixad, Oraşu Nou, Boineşti. În zonă exisă vestigii istorice de arhitectură şi artă populară. În toate acestea zone există posibilităţi de cazare, pentru cei care nu sunt pentru înnoptarea în mijlocul naturii, sub cerul liber.

Traseu recomandat iubitorilor de aventuri

               Traseul turistic marcat vizibil, cu albastru, nu este recomandat amatorilor de urcuşuri facile. Porţiunile dificile, care se întâlnesc la tot pasul, fac din traseu un punct de atracţie pentru tinerii care iubesc pantele abrupte. Fără a cere echipamente complicate, urcuşul spre Pietroasa este, totuşi, solicitant.
Urcuşul începe lin, prin pădure. În prima parte, traseul este presărat cu tufe de frăguţe, iar mai apoi, la altitudine, tufe imense de afine se desfăşoară privirilor, la tot pasul.

Culmea devine accesibilă după o pantă foarte abruptă, pe o distanţă destul de mică, şi un traseu prelungit în afara pădurii, pe o păşune alpină de joasă altitudine. Ajunşi în vârf, frumuseţea Ţării Oaşului vi se dezvăluie în toată splendoarea.

Pe Vârful Pietroasa se află Monumentul natural „Sfinxul Oaşului“, o ciudată formă de rocă vulcanică. Reţeaua hidrografică bogată din zonă, cu văile Talna, Brada şi Valea Ţiganului este populată cu păstrăv. Posibilităţile de campare în zonă sunt nelimitate şi absolut gratis, pe malul văilor sau în zona izvoarelor cu apă minerală bicarbonatată, indicată în afecţiuni digestive şi diabet zaharat.

SURSA: Yahoo News

7 locuri superbe din Țara Hațegului pe care trebuie să le vizitezi

             Alături de Maramureș sau de Bucovina, Țara Hațegului este una dintre cele frumoase regiuni din România. Dacă în primele două regiuni turismul s-a dezvoltat deja foarte mult, Țara Hațegului a rămas, până acum, mai departe de turismul de masă, cel organizat de agenții și de tour operatori.

              Din acest motiv în Țara Hațegului, o regiune înconjurată trei mari grupe de munți – Parâng, Retezat și Poiana Ruscă – este încă posibil să dați peste sate fabuloase care nu au nicio pensiune. Prin urmare, dacă vreți să petreceți mai mult timp în zonă, va trebui să vă cazați la săteni sau să stați la cort.

                Probabil că pentru vizitatorii care ajung aici este mult bine că pot vedea în liniște toate aceste obiective turistice – de la situri arheologice și mici biserici de piatră vechi de secole până la peisajele minunate din munți – fără să dea peste grupuri mari de turiști. Pe de altă parte, comunitățile locale ar avea mult de câștigat dacă mai mulți turiști și-ar petrece vacanțele în zonă.

                  Până să ajungeți acolo, Yahoo News România vă poartă cu ajutorul imaginilor într-o călătorie prin câteva dintre cele mai frumoase sate din Țara Hațegului. Dacă ați ajuns deja acolo vă invităm să ne împărtășiți povești de călătorie în secțiunea de comentarii.

1. Satul Densuș din comuna cu același nume se află în județul Hunedoara, la poalele Munților Poiana Ruscă.

Localitatea și împrejurimile sale merită să fie vizitate fără grabă, așa că cel mai bine ar fi să petreceți mai multe zile în Densuș. Este puțin probabil să vă plictisiți în satul hațegan deoarece are destul de multe obiective turistice, de la cele cultural-istorice la peisajele minunate și traseele pentru drumeții în natură.

Biserica de piatră “Sfântul Nicolae” din Densuș este una dintre cele mai vechi biserici din România. Forma din prezent datează din secolul al XIII-lea, dar cercetările arheologice realizate în anii 1961-1963 au stabilit că partea inferioară a pereților naosului și ai altarului aparțin secolului al X-lea, se arată pe site-ul Direcției Județene pentru Cultură Hunedoara.

Construită din pietre romane fasonate aduse de la ruinele orașului roman Ulpia Traiana Sarmizegetusa, lăcașul de cult are o înfățișare destul de ciudată, atipică pentru o biserică.

Potrivit informațiilor publicate de administrația Geoparcului Dinozaurilor “Țara Hațegului”, biserica este un amestec de stiluri și materiale: unele ferestre sunt, de fapt, bucăți tubulare (racorduri) de canalizare romană, zidurile bisericii sunt sprijinite de coloane, în altar se află un capac de sarcofag, pietrele masive din ziduri păstrează cioplituri antice, iar pe acoperișul bisericii se află câțiva lei, vechi statui romane aduse pentru a înfrumuseța lăcașul de cult construit în evul mediu.

În interiorul bisericii se află o icoană interesantă în care Hristos este îmbrăcat în costum popular românesc. Din anul 1991 biserica se află pe lista de monumente propuse pentru a intra în patrimoniul UNESCO.

Dincolo de casele tradiționale din lemn, de gospodăriile sătenilor și de drumurile pe care veți întâlni cai superbi sau vaci care se întorc seara la grajd însoțite de sunetul tălăngilor atârnate la gât, Densuș merită să fie vizitat și pentru traseul „Drumul vulcanilor” din Geoparcul Dinozaurilor „Țara Hațegului”.

Insula tropicală de acum 70 de milioane de ani

Traseul este destul de ușor și nu durează mai mult de o oră dus-întors. „Drumul vulcanilor” pleacă din satul Densuș și urcă până în vârful unui deal, unde veți avea o panoramă superbă asupra localității, a munților și a dealurilor din jur.

În urmă cu 70 de milioane de ani, zona muntoasă de astăzi era un fund de mare. Pe-atunci, Țara Hațegului de astăzi făcea parte dintr-o insulă tropicală înconjurată de apa Oceanului Tethys. Se pare că insula avea aproximativ 80.000 de kilometri pătrați.

Pe versantul de nord, Dealul vulcanilor este acoperit de o pădure de fag și carpen în care veți descoperi un arbore impresionant, cu trunchiul foarte gros, plin de noduri și de încâlcituri: este un fag secular.

Poteca domoală urcă până în vârful dealului, unde se încheie cu o priveliște minunată asupra satelor Densuș și Ștei, întinse de-a parte și de alta a șoselei.

În satul Densuș s-au păstrat și urmele erupțiilor vulcanice de la sfârșitul Cretacicului (perioadă cuprinsă între 145 – 65 de milioane de ani î.Hr.), iar dacă sosiți în localitate veți avea ocazia de a vedea cum arată o bombă vulcanică. Prinse în maluri de pământ, aceste bombe vulcanice sunt fragmente de lavă sau roci rupte din coșul vulcanic în timpul exploziei, care au fost aruncate în aer. Acum, ele sunt captive în scoarță.

2.  Comuna Sarmizegetusa

Mai puțin faimos decât capitala dacică Sarmizegetusa Regia din Munții Orăștiei, fostul oraș construit de romani cu scopul de a deveni capitala noii provincii Dacia ar trebui să facă parte dintr-o călătorie în Țara Hațegului.

Numele complet al orașului ridicat de romani era Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa și a fost construit la 40 de kilometri distanță de capitala dacică din munți. Astăzi, localitatea poartă numele de Sarmizegetusa și adăpostește un sit arheologic și un muzeu.

Fără un ghid, situl este destul de dificil de descifrat și s-ar putea să vă fie destul de greu să deosebiți ruinele templelor de cele ale sanctuarelor sau de ale forumurilor. Însă puteți încerca să găsiți la muzeul din localitate o persoană care să vă însoțească și să vă ghideze prin situl arheologic. Una dintre cele mai interesante construcții păstrate este amfiteatrul.

3. Satul Suseni din comuna Râu de Mori

În satul hunedorean Suseni se află o superbă biserică din piatră ridicată pe o colină care se înalță lângă drumul principal care taie satul în două. Micul lăcaș de cult a fost construit în secolul al XIV-lea de către familia nobiliară Kendeffy (Cândea).

Precum biserica din Densuș, și aceasta are o înfățișare destul de ciudată deoarece seamănă mai degrabă cu o fortăreață. Singura turlă a bisericii este, de fapt, un turn fortificat prevăzut cu mortiere (deschizături înguste în zid prin care se putea trage cu arma). În vechime, turnul făcea parte dintr-un sistem defensiv menit să protejeze Cetatea Colț, care se află în apropiere.

Pentru a ajunge la cetate trebuie să porninți într-o drumeție de aproximativ o jumătate de oră (o oră dus-întors). Drumul pleacă din satul Suseni și vă aduce la cetate după un traseu minunat prin pădure. Cetatea Colț, ridicată pe un colț de stâncă deasupra văii Râușorului (la intrarea în defileul Râușorului), este cunoscută mai ales deoarece despre ea se spune că l-a inspirat pe Jules Verne să scrie romanul „Castelul din Carpați”. Ceea ce se știe cu siguranță despre cetate, din care astăzi au mai rămas doar niște ruine, este că a fost ridicată în secolele XIV-XV de aceeași familie Kendeffy.

4. Satul Mălăiești din comuna Sălașu de Sus

Micul sat Mălăiești are numai 145 de locuitori, dar merită să fie vizitat în cadrul unui tur al Țării Hațegului. Aici a fost construit, la sfârșitul secolului al XIV-lea, un donjonul ale cărui ruine pot fi văzute și astăzi.

Donjonul (turnul principal al unei fortificații) era înconjurat de o incintă inelară din piatră de râu. Construcția a fost ridicată de către cnejii din Sălașu de Sus (familia Sărăcin) și a funcționat până în secolul al XVII-lea.

5. Satul Ostrov din comuna Râu de Mori

Ostrov este un alt sat hațegan fermecător. Are 360 de locuitori, case tradiționale și o mică biserică văruită în alb, construită în secolul al XIV-lea de cnejii locali. Biserica, fostă capelă de curte, se numără printre cele mai vechi monumente de zid românești păstrate în Transilvania și se află pe lista monumentelor istorice.

La fel de frumoase sunt împrejurimile satului Ostrov: dacă ajungeți în zonă, vizitați și barajul de pe Lacul Ostrov, aflat imediat în apropierea localității. Priveliștea care se deschide spre munți de la înălțimea barajului este superbă.

6. Satul Răchitova

Satul Răchitova din comuna cu același nume adăpostește ruinele unui vechi turn ridicat în secolul al XIV-lea pe moșia familiei de cneji Mușina de la Densuș. Turnul – astăzi ruinat, dar nu lipsit de farmec – se înalță pe o colină de lângă sat. Drumul până în vârf este foarte ușor, iar odată ajunși sus veți avea o panoramă grozavă asupra satului. În trecut, turnul din Răchitova era înconjurat de fortificații din pământ și era folosit pentru a supraveghea împrejurimile.

7. Satul Râu Alb din comuna Sălașu de Sus

Satul Râu Alb (183 de locuitori, conform datelor de la recensământul din 2011), nu are obiective turistice faimoase precum alte localități din Țara Hațegului (se mai păstrează doar turnul unei vechi biserici ruinate acum), dar localitatea liniștită și împrejurimile sale sunt perfecte pentru cei care vin aici ca să se odihnească. Vă puteți caza la săteni sau puteți sta la cort.

   De Andreea Dogar                                                                                                   Sursa: YahooNews

Rezervaţia Cheile Nerei-Beuşniţa

          Rezervaţia Cheile Nerei-Beuşniţa trăieşte în legendă precum o domniţă sfioasă şi obişnuieşte să se arate, din timp în timp, cu aceeaşi rezervă, puţinilor care se aventurează în împărăţia ei . Cu lacurile ei verzi-albastre şi stâncile albe şi colţuroase, Rezervaţia Cheile Nerei-Beuşniţa se fereşte de privirile iscoditoare ale civilizaţiei. Peste sălbăticia acestor meleaguri domnesc încă vipera cu corn, libelulele şi licuricii, iar muzica frunzişului bogat al pădurii este acompaniată de glasurile şuvoaielor de apă, străpungând necontenit calcarele bătrâne.

Citeste despre Rezervaţia Cheile Nerei-Beuşniţa  pe Descopera.ro  

Ziua pamantului

 

               Aparuta in 1970, Ziua Pamantului simbolizeaza lupta impotriva poluarii si problemelor climaterice. Spre deosebire de mai noua si deja mai populara Ora a Pamantului, Ziua Pamantului (Earth Day in engleza) se sarbatoreste in fiecare an pe 22 aprilie si nu presupune o actiune simbolica precum stinsul luminii.
              Cu toate acestea, Ziua Pamantului a avut un rol foarte important in mediatizarea problemelor climaterice ale Pamantului. Ea a dat nastere unei organizatii (Earth Day Organization) cu filiale in peste 170 de tari si rezultate notabile in constientizarea omenirii asupra problemelor de mediu, efectelor poluarii, etc .

Curiozitati geografice

Cu fiecare zi ce trece aflăm tot mai multe despre planeta noastră, dar aceasta nu înseamnă că vom ajunge vreodată să o cunoaştem în întregime. Însă întotdeauna vom ştii că am avut, în lunga călătorie de descoperire a acestei lumi, o curiozitate nesfârşită şi mare entuziasm…

● în 1848, timp de 30 de ore, apa Cascadei Niagara a dispărut de pe stâncile abrupte: la 50 de km în amonte, o barieră de gheaţă a blocat complet râul.
● înconjurat de munţi, Hong Kong-ul nu a găsit prea mult spaţiu liber pe malul mării, astfel că s-a dezvoltat pe verticală şi a reuşit să aibă cei mai mulţi zgârie-nori (clădiri având peste 100 m înălţime) din lume (2354), de trei ori mai mulţi decât în New York şi de patru ori mai mulţi decât în Tokio.

● atenţie la Australia: are cele mai multe specii de reptile din lume, 755.
● cu cei 1.000 de km lungime şi cu o suprafaţă totală de 371.000 km², Marea Caspică e cel mai mare lac din lume (cu apă sărată), ţărmurile sale fiind împărţite între Rusia, Azerbaidjan, Iran, Turkmenistan şi Kazahstan.
● în 1943, într-un lan de porumb din Mexic s-a ivit o fisură, apoi au ieşit gaze şi praf; a doua zi de dimineaţă, era deja format un con de 9 metri, din care erau azvârlite pietre şi cenuşă. După un an, conul vulcanului se înălţa la 300 de metri şi deja îngropase sub lavă un întreg sat. Paricutin a fost primul vulcan atent studiat de specialişti chiar din momentul formării sale.
● Marea Sargaselor din sudul Insulelor Bermude, cunoscută pentru “pădurile” sale de alge, se roteşte permanent în sensul acelor de ceasornic, împinsă de curenţii Atlanticului.

● în Lacul Malawi din S-E Africii trăiesc cele mai multe specii de peşti dintr-o sursă de apă dulce continentală, peste 1.000, 90% din ele fiind endemice.

● numele Mării Caraibilor vine de la cuvântul indian carib, ce însemna persoană, însă el a ajuns să fie preluat sub forma de canibal: canibalismul la această populaţie amerindiană era practicat rar şi doar în legătură cu ritualurile războinice, fapt pe care primii europeni ajunşi în zonă nu l-au înţeles; ei au crezut că toţii indienii erau mâncători de oameni.
● în localitatea Brignoles din Franţa a plouat în 1973 cu…broscuţe; o coloană de aer cu circulaţie rapidă a ridicat sute de amfibieni dintr-o zonă mlăştinoasă şi i-a aruncat peste oraşul din Provence.
● Muntele Roraima, cel care l-a inspirat pe Sir Conan Doyle să scrie O lume dispărută, e cel mai înalt tepuy (sălaş al zeilor) din cei 100 ai întregii lumi, adică un bloc de gresie colosal, ridicat la 2.000 de metri deasupra junglei de la graniţa Venezuelei cu Brazilia şi Guyana.

● în apropierea coastelor Trinidadului (Marea Caraibilor) există vulcani noroioşi subacvatici, a căror pastă fluidă iese de sub valuri şi formează insule, unele dispărând repede, altele devenind casă pentru păsările din zonă.
● cel mai vechi parc naţional din lume este Yellowstone (S.U.A.), creat în 1872.
● 3000 de recife individuale, 1500 de specii de peşti, 400 de specii de moluşte şi 400 de specii de peşti se leagă de cea mai mare structură de pe Pământ construită de organisme vii: Marea Barieră de Corali din apropierea coastelor Australiei.

● aproape 90% din populaţia lumii trăieşte în emisfera nordică; şi tot aici se mai poate vorbi despre superlative demografice - numărul total al locuitorilor Chinei şi ai Indiei este egalat de cel al tuturor locuitorilor din următoarele 22 de ţări din topul celor mai populate.

● nu Muntele Everest (8.848 m) deţine cea mai mare înălţime din lume, ci Muntele Mauna Kea din Hawaii (10.206 m); primul e cel mai înalt de pe uscat, însă măsurat de la baza sa de pe fundul oceanului, muntele hawaian trece primul în top.

● Oceanul Pacific conţine peste jumătate din întreaga apă sărată din lume.
● o suprafaţă totală mai mare decât cea a Austriei şi o populaţie de aproape 32 de milioane de locuitori au determinat ca municipalitatea Chongqing din China să fie cea mai mare din lume.
● Oceanul planetar ascunde cel mai lung lanţ muntos din lume: Dorsala Medie Oceanică (65.000 km).

● deşi fluviul Orinoco al Americii de Sud este aproape în totalitate navigabil şi accesibil iubitorilor de natură, încă există dubii în ceea ce priveşte adevăratul său izvor şi încă mulţi dintre afluenţii săi au rămas neexploraţi, din pricina bazinului fluvial uriaş. În privinţa biodiversităţii, Orinoco e un concurent serios al Amazonului.

● Munţii Pirinei au foarte puţine lacuri de munte, dar excelează la capitolul cascade, torente (gaves) şi izvoare termale. Cea mai mare cascadă din Franţa se află aici şi se numeşte Gavarnie (422 metri).

● la 360 de kilometri de ţărmul nord-estic al Braziliei se află Arhipeleagul Fernando do Noronha, un soi de frate geamăn al Insulelor Galapagos, considerat astfel datorită ecosistemului unic şi bogat al celor 21 de insule vulcanice.

● peretele de granit al Muntelui Stone din S.U.A.(Georgia) expune cel mai mare basorelief din lume, un memorial înfăţişând trei lideri ai Confederaţiei Statelor Americane din timpul Războiul Civil American; o potecă în trepte, lungă de 2 kilometri, sau telecabinele urcă până pe vârful rotund al acestui munte.
● deşi clima Islandei se încadrează în categoria „subpolară”, totuşi temperaturile medii înregistrate în capitala Reykjavik în decursul iernii sunt în jur de zero grade; surprinzător, pentru „Ţara de gheaţă”. Verile însă sunt reci (14ºC) şi, de regulă, ploioase.
● cea mai înaltă cascadă a lumii, Angel (Venezuela), are aproape un kilometru înălţime şi cade direct în valea adâncă de la baza muntelui, fără a mai trece vreo treaptă de stâncă. Numele ei vine de la pilotul american Jimmie Angel, care a survolat pentru prima dată zona în 1921, cu un avion comercial.

● 44% din jungla ce acoperă o mare parte din statul caraibian Belize reprezintă parc naţional, ceea ce, raportat la suprafaţa ţării, înseamnă cel mai bun procent de arie protejată din America Latină.
● cea mai importantă sursă de aisberguri uriaşe: banchizele Antarcticii.
● Canionul Colca (4160 m) din Peru, de două ori mai adânc decât Marele Canion al S.U.A., e casa milenară a uneia dintre cele mai mari păsări, condorul. Tot aici însă trăieşte şi colibri gigant, cel mai mare dintre toate speciile.

● în cea mai lungă călătorie făcută de păsări, rândunicile de mare arctice zboară peste 40.000 de kilometri în fiecare an, din ţinuturile arctice până în Antarctica şi înapoi.
● cei mai bătrâni munţi ai Europei se întind în Scoţia, în aşa-numitele Ţinuturi Muntoase nordice; vârsta lor aproximativă e de 3000 de milioane de ani. Pe lângă peisajele extraordinare, în care culmile înalte întâlnesc fâşii lungi de coaste oceanice, un drum inedit străbate aceste zone sălbatice: cel din povestea whisky-ului.
● în părţile nordice ale Suediei, fenomenul „nopţilor albe” (când Soarele nu coboară sub orizont, deoarece partea nordică a axei Pământului e înclinată spre astru) se observă în lunile mai-iulie: e o perioadă foarte bună pentru vizitat ultimele mari ţinuturi sălbatice ale Europei.

● după Grecia, Croaţia se laudă cu al doilea grup de insule, ca număr, din Marea Mediterană: 700 de insule propriu-zise şi încă 450 de insuliţe, stânci şi stânci submarine. Din primele, aproape 50 sunt locuite (numărul variază în funcţie de sezoane), însă mai mult de 12 insule au mai puţin de 100 de locuitori permanenţi.
● în pădurile din Madagascar trăieşte o treime din speciile de cameleoni. Tot pe această insulă cu un ecosistem extraordinar, în 1993 a fost redescoperită cea mai mică primată a lumii, lemurul-şoarece, considerată a fi fost dispărută.
● dacă vreţi să vedeţi cea mai mică focă a lumii, trebuie să ajungeţi la Baikal (Rusia), cel mai adânc lac de pe glob (1.642 m) şi, totodată, cea mai mare rezervă de apă dulce.

● numele Geysir l-au dat islandezii unei coloane înalte de apă fierbinte, ţâşnită de sub pământul vulcanic în 1294; de atunci, denumirea de gheizer s-a răspândit în întreaga lume.
● pe Coasta Scheletelor de la întâlnirea Deşertului Namib cu Oceanul Atlantic, multe epave stau mărturie pentru necruţătoarele ceţuri albe şi dese, formate din combinarea curenţilor de aer calzi şi reci. Periodic, pâclele cuprind apele, ţărmurile şi câmpiile de pietriş, precum o capcană periculoasă.
● cel mai îndepărtat punct de centrul Pământului e vârful Muntelui Chimborazo (6.267 m), din Ecuador.

● în lumina soarelui care apune, Muntele Uluru din Australia – cel mai mare monolit de gresie al lumii - devine portocaliu, roşu, maro şi cenuşiu. Cocoaşa lui venerabilă poate fi zărită şi de la zeci de kilometri depărtare.

● când barajul de la Asuan a fost construit pe fluviul Nil, două temple de la Abu Simbel au fost ridicate cu peste 60 de metri faţă de locul lor originar, pentru a nu se pierde în apele lacului de acumulare.
● în 1947, câteva din vârfurile Alpilor Elveţieni s-au colorat într-un roz pal: zăpada munţilor s-a amestecat cu praful roşu saharian, adus de o violentă furtună de nisip din deşertul Algeriei.
● fiindcă activitatea vulcanică de sub plăcile continentale încălzeşte apa Mării Roşii, aici s-au dezvoltat în ultimii 7000 de ani unele dintre cele mai tinere şi mai bogate recife de corali din lume. Câteodată, pe o arie de câţiva metri pătraţi se pot găsi până la 20 de specii de coral, din cele 180 deja identificate în întreaga mare. (Peste 350 de specii de corali trăiesc pe Marea Barieră.)
● destinaţia perfectă a Sărbătorilor de iarnă: Casa lui Moş Crăciun, oraş Rovaniemi, provincia Laponia, Finlanda. Dacă nu ajungeţi, puteţi să îi scrieţi pe această adresă, cel mai cunoscut locuitor al Laponiei are aici oficiu poştal.
● frumoasele piscuri ale Munţilor Dolomiţi din Italia s-au născut din recifele coraligene din adâncurile mării de acum 65 milioane de ani.
● mii de buşteni fosilizaţi şi intens coloraţi formează în Deşertul Pictat al Californiei aşa-numita Pădure Împietrită. În urmă cu milioane de ani, o pădure de pini a fost luată de ape puternice, dusă la depărtare şi îngropată rapid sub aluviuni grele. Trunchiurile sparte s-au pietrificat, fiindcă nu au avut timp să putrezească.
● 300 de zile pe an, Munţii Rwenzori (Munţii Lunei) ai Africii îşi ascund crestele în nori. Când ceaţa se risipeşte, se ivesc vârfurile de peste 4800 de metri şi versanţii cu păduri luxuriante, în care plantele ating dimensiuni uriaşe, ca şi cum nu ar fi ieşit din erele geologice timpurii ale Pământului.

● deşertul alb dintre Munţii Sacramento şi San Andreas (din statul american New Mexico) străluceşte în lumina soarelui precum o pătură de zăpadă. Granulele de cuarţ şi gipsul moale alcătuiesc nisipurile fine ale dunelor încă de acum zeci de milioane de ani.

● atunci când se unesc cu Amazonul, apele negre ale fluviului Rio Negro curg alături de apele bej-maronii, fără să se amestece cale de câţiva kilometri; combinarea lor e împiedicată de diferenţa de temperatură şi de viteza de scurgere.

● 180 de kilometri pătrunde marele Fiord Sognefjord în ţărmul vestic al Norvegiei, printre munţii înalţi de 2100 metri.

● în paradisul tropical din Insulele Borneo şi Sumatra, din Filipine şi din Malaezia creşte cea mai mare floare din lume: Rafflesia, cu un diametru şi de 100 centimetri. Din pricina mirosului urât pe care îl degajă (de putrefacţie), se poate spune că planta nu se înscrie decât în preferinţele unor insecte.

● în Australia există câteva lacuri cu apă de un roz intens: în conţinutul ei sărat trăieşte alga Dunaliella Salina, care produce un pigment roşu.

● pe Insula Madeira din Oceanul Atlantic, prin cea mai mare pădure de lauri a lumii trec levadas-uri, adică apeductele înguste construite pentru a transporta apa de ploaie căzută în munţi, pe terenurile joase din vale, acolo unde se întind culturile îngrijite de localnici.

Autor: Claudia Moşoarcă                                                                       sursa:http://travel.descopera.ro                                                           

Catedrala Reintregirii neamului

                Monument istoric al orasului Alba-Iulia, catedrala ortodoxa, cunoscuta si sub numele de Catedrala Reintregirii, este un simbol al unitatii noastre nationale realizata prin actul din 1918. Aceasta a fost construita in anii 1921-1922, in partea de vest a cetatii Alba-Iulia, stravechiul Apulum Roman sau Balgradul evului mediu, fiind conceputa ca o continuare a asezamantului mitropolitan balgradean demolat in 1713-1714 de habsburgi.
               Arhitectura sa, inspirata din biserica domneasca din Tirgoviste, se inscrie in curentul romantic initiat in arta r omaneasca in ultimele decenii ale secolului trecut, ce si-a propus valorificarea creatiei artistice medievale de la sud de Carpati.
               Constructie impunatoare, ridicata intre 1921-1923, dupa planurile arhitectului D.Ghe. Stefanescu, sub conducerea inginerului T. Eremia, aici au fost incoronati suveranii Romaniei Mari la data de 15 octombrie 1922, catedrala purtand si numele de Catedrala Incoronarii.
                Edificiul are forma de cruce greaca inscrisa, cu un pridvor deschis, in interior se patrunde printr-un pronaos dreptunghiular, cu trei unitati de boltire in segment de arc de cerc, un naos ingust si altar. Decoratia pictata in fresca este realizata in spiritul iconografiei traditionale de catre Constantin Petrescu.
                Intrarea in biserica se face printr-un pridvor deschis cu arcade mari, sprijinite pe patru coloane cu capiteluri. In nisele laterale din pridvor sunt fixate patru placi de marmura cu inscriptii comemorative ce ne amintesc de patru evenimente importante: 1) Tiparirea Noului Testament de Mitropolitul Simeon Stefan la 1648; 2) Unirea de la 1600, infaptuita de Mihai Viteazul; 3) Martiriul lui Horea, Closca si Crisan; 4) Refacerea unitatii spirituale a romanilor.
                Biserica este inconjurata de o incinta dreptunghiulara, cu doua pavilioane mari in partea de est si doua pavilioane in partea de vest, intre ultimele ridicandu-se clopotnita inalta de 58. Pavilioanele sunt legate intre ele prin galerii de acces, sustinute de coloane si arcade duble, unele cu capiteluri de inspiratie corintica, dar de influenta brancoveneasca. Intrarea in incinta se face dinspre vest pe sub turnul de clopotnita.
                                                                                                    

             
                                                                                                                                  sursa www.tvl.ro

LA MULTI ANI 2013 !!!!

Un ocean de sanatate, 
                                  Un munte de noroc, 
                                                                Un camion cu bani, 
                                                                                              Si un sincer:  

                                                                 LA MULTI ANI !!!

De la concurenti adunate... si la lume date (9)

Parcul Romanescu, municipiul Craiova, judetul Dolj

Parcul Romanescu, cunoscut de a lungul timpului si sub numele de Parcul Bibescu, Parcul Independentei sau Parcul Poporului, se afla pe locul unde, la mijlocul secolului al XIX-lea, se afla mosia si gradina familiei Bibescu. Gradina, amenajata de un gradinar neamt, la initiativa marelui logofat Ioan (Iancu) Bibescu, era amenajata cu pavilioane, banci, sere. 

In 1898, dupa desemnarea lui Nicolae Romanescu ca primar, se voteaza un proiect de modernizare a orasului, unul dintre obiectivele programului fiind acela de a se infiinta parcuri si gradini. Pentru a-si pune in practica ideea de infrumusetare a orasului, Nicolae Romanescu avea nevoie si de aceasta zona. Parcul a fost realizat in stil romantic, o sinteza a arhitecturii si picturii peisagere. Se regasesc fragmente din tablourile impresionistilor francezi din secolele XVII-XIX, cat si ale pictorilor olandezi.

De-a lungul timpului au fost executate numeroase lucrari care au sporit frumusetea parcului. Intre anii 1954-1956 s-a construit portalul existent azi la intrarea principala. In anul 1964 a fost modernizat iluminatul public si a fost construita o sera de 1050 m.p., prestigiosi creatori romani contribuind cu numeroase lucrari de arta plastica la frumusetea acestui loc. 

Parcul "Nicolae Romanescu", cel mai mare parc natural din estul Europei, ca intindere se afla pe locul doi în Romania, aproximativ 90 de ha, dupa Herastrau, zonele verzi, aleile si zonele impadurite, conferindu-i statutul de cea mai mare zona verde urbana din Romania.  

"Un vestit punct turistic din Craiova il constituie Parcul Romanescu, unul dintre cele mai pitoresti parcuri din tara si al treilea ca marime din Europa. Aceasta opera remarcabila de arhitectura a fost realizata intre anii 1901-1902, din initiativa primarului Nicolae Romanescu, dupa planurile arhitectului francez E. Redont.Constructorii parcului au folosit metode indraznete pentru anul 1900,  au fost aclimatizati sute de arbori din specii rare, au fost ridicate constructii cum sunt podul suspendat si castelul medieval, au fost mestesugite cateva podete din beton care imita scoarta de copac.  Inca de la intrare, vizitatorii sunt incantati de coloanele ce stau in varful unei coline ca o coroana a gradinii, de florile inmiresmate si frumos colorate si de statuia creatorului ce le ureaza “Bun venit!”. Parcul, uimeste cu peisajele lui romantice si invita la relaxare. Punctul central al parcului este lacul intins pe patru hectare. Tot din suprafata parcului face parte si un hipodrom, intins pe 20 de hectare.

     Parcul "Nicolae Romanescu" gazduieste una dintre cele mai vechi gradini zoologice din tara, inaugurata in anul 1906. Dupa cum spune si titlul, Parcul Nicolae Romanescu este un parc de aur si aceasta nu numai pentru ca a fost distins cu medalia de aur la Expozitia Universala de la Paris, ci fiindca este un parc in care putem intotdeauna sa ne distram, sa ne relaxam si sa ne imbogatim sufletele cu ineditul naturii in orice anotimp."

Dinu Constantin Andrei,  municipiul Craiova, judetul Dolj

De la concurenti adunate... si la lume date (8)

De la concurenti adunate... si la lume date (8)

 

 Bucuresti 

 

"Am ajuns in Bucuresti in urma cu aproape 6 ani, in 2006. La inceput, orasul ma speria, pana cand mi-am dat seama ca pentru un artist boem ca mine, Bucurestiul era marea de chipuri si de locuri de care aveam nevoie. Evident ca printre primele lucruri pe care le-am facut s-a aflat vizitarea parcurilor. Intai Herastrau, apoi Cismigiu, apoi si altele, mai mari, mai mici, mai mult sau mai putin cunoscute. Tot prin acea perioada incepusem sa capat interes si pentru fotografie, dar din pacate, nu aveam echipamentul necesar. Camera foto pe film, de care m-am indragostit, de altfel si prima, cumparata din banii mei, a fost Nikon F80, care m-a si ajutat sa capturez fotografia atasata. Sunt multe locuri pe care le-am vazut in Bucuresti, si multe fotografii pe care le-am facut, insa putine au o asemenea poveste in spate, si putine mi-au creat senzatiile pe care mi le-a creat barcuta din Tineretului.
Era o dimineata de Octombrie cand, dupa o noapte nedormita, m-am hotarat sa ma inarmez cu F80-ul si sa ma pornesc la vanatoare de cadre. Parcul Tineretului este aproape de locul unde stau, asa ca pe la ora 7 dimineata deja ma plimbam pe alei. Am incercat cateva cadre, fara prea multa convingere, cautand inca ceva care sa ma impresioneze, ceva puternic si frumos. Era frig, degetele deja imi inghetasera pe aparat, si era pustiu. Am coborat inspre lac, cautand din priviri exact locul suprins in fotografie, de care stiam, dar fara sa ma astept la ce mi-a fost dat sa vad. Lacul aburind, ceata plutind deasupra apei, pescarusi ratacind pe deasupra si rate macaind singuratice, ca niste stafii. Barca, aproape nemiscata, langa debarcader. Pletele salciei coborand maiestuoase pana in valuri. O liniste usor sinistra, in asa fel incat fiecare pas pe care il faceam imi rasuna in cap. Am dus ochiul la vizor si am suprins exact cadrul. Era pur si simplu rapitor de frumos. Stiam ca, lumina fiind slaba, trebuia sa expun mai mult, asa ca probabil a trecut aproape un minut, in care mi-am tinut respiratia, incercand sa incadrez perfect si sa tin camera nemiscata. Intr-un final, s-a auzit clicul shutter-ului (sunet de care m-am indragostit iremediabil), apoi am putut sa expir, epuizat. A fost o dimineata superba, in care m-am plimbat pana dupa rasarit, vreo doua ore. Am umplut toate cele 36 de cadre ale filmului din aparat (o parte dintre ele sunt publicate pe profilul meu de Facebook, sub numele de "Red October".) Este uimitor ca intr-un oras atat de mare inca mai poti gasi momente de liniste si frumuseti pure...
Bucurestiul este un oras al contrastelor. Contraste intre cartiere, intre oameni, intre zi si noapte. Un oras in care te poti pierde, la fel de usor si de repede pe cat te poti regasi. Un oras in care te poti simti batran si coplesit in fata unei cladiri monstuoase de sticla si metal, la fel de bine pe cat te poti simti tanar si copilaros pe o straduta pitoreasca de existenta careia multi nici nu stiu. Cred ca Bucurestiul este un oras pentru toata lumea, si este plin de atat de multe povesti... Desi uneori te consuma, te tenteaza, te frustreaza, merita macar si pentru un minut in care, cuprins de emotie, iti tii respiratia in fata unei privelisti, intr-o dimineata cetoasa de Octombrie, si incerci sa ii capturezi, pe viata, frumusetea."

  Constantin Georgian - https://www.facebook.com/c.georgian

 

http://www.e-administrativ.eu/bucuresti.html

 

 

Municipiul Piatra Neamt, judetul Neamt

Resedinta a judetului Neamt, municipiul Piatra Neamt reprezinta oricand o destinatie turistica, fiind inconjurat de muntii Cozla (679 m), Pietricica (530 m) si Cernegura (852 m). 

Cozla este unul dintre cele mai importante obiective turistice. La poalele sale se afla Gradina Zoologica si in apropiere Parcul Orasenesc. Un drum serpuit pavat cu piatra de granit duce de la poale pana in varful muntelui iar de-a lungul lui sunt amplasate locuri special amenajate de unde se poate privi spre oras. 

De asemenea deasupra Parcului Zoologic se afla restaurantul Colibele Haiducilor iar putin mai sus restaurantul Gospodina si barul-restaurant Gradina cu Flori. 

Accesul pe Muntele Cozla se poate face si cu telegondola al carei traseu porneste din oras, pe care il traverseaza oferind o priveliste deosebita, calatoria fiind de aproximativ 7 minute. Iarna se schiaza pe partia special amenajata, iluminata pe timpul noptii, transportul de la baza si pana in varful partiei se poate face cu telescaunul, iar pentru echipamentul de schi exista un centru de inchirieri.

Principala atractie pe timpul verii este Strandul Municipal si baza de agrement din jurul acestuia.

Imagini surprinse din telegondola

Piatra Neamt este de asemenea un oras incarcat de istorie. Situat in centrul orasului, in Piata Libertatii, ansamblul  arhitectural alcatuit din Curtea Domneasca, Biserica "Sf. Ioan" si Turnul Clopotnita isi are inceputurile, potrivit izvoarelor istorice, in perioada 1468-1475 fiind ctitorit de Stefan cel Mare. 

Din Curtea Domneasca s-a mai pastrat doar o parte din pivnitele casei domnesti (unde se afla acum o expozitie muzeala) si portiuni din zidul de incinta. 

Biserica zidita in 1497-1498, monumentala si eleganta, este caracteristica stilului arhitectural moldovenesc din acea perioada imbinand tipul cu plan dreptunghiular si bolti semicilindrice cu cel trilobat si turla pe naos. Turnul, construit în 1499 din piatra bruta si intarit cu patru contraforturi ce-i subliniaza profilul zvelt, are 19 m inaltime. 

Muzeul de Arta, Muzeul de Etnografie si Turnul Clopotnita

Piatra Neamt este un oras ce merita vizitat, nu degeaba este cunoscut si ca fiind "Perla Moldovei".