Cu fiecare zi ce trece aflăm tot mai multe despre planeta noastră,
dar aceasta nu înseamnă că vom ajunge vreodată să o cunoaştem în
întregime. Însă întotdeauna vom ştii că am avut, în lunga călătorie de
descoperire a acestei lumi, o curiozitate nesfârşită şi mare entuziasm…
● în 1848, timp de 30 de ore, apa
Cascadei Niagara a dispărut de pe stâncile abrupte: la 50 de km în amonte, o barieră de gheaţă a blocat complet râul.
● înconjurat de munţi,
Hong Kong-ul nu a găsit prea
mult spaţiu liber pe malul mării, astfel că s-a dezvoltat pe verticală
şi a reuşit să aibă cei mai mulţi zgârie-nori (clădiri având peste 100 m
înălţime) din lume (2354), de trei ori mai mulţi decât în New York şi
de patru ori mai mulţi decât în Tokio.
● atenţie la
Australia: are cele mai multe specii de reptile din lume, 755.
● cu cei 1.000 de km lungime şi cu o suprafaţă totală de 371.000 km²,
Marea Caspică
e cel mai mare lac din lume (cu apă sărată), ţărmurile sale fiind
împărţite între Rusia, Azerbaidjan, Iran, Turkmenistan şi Kazahstan.
● în 1943, într-un lan de porumb din Mexic s-a ivit o fisură, apoi au
ieşit gaze şi praf; a doua zi de dimineaţă, era deja format un con de 9
metri, din care erau azvârlite pietre şi cenuşă. După un an, conul
vulcanului se înălţa la 300 de metri şi deja îngropase sub lavă un
întreg sat.
Paricutin a fost primul vulcan atent studiat de specialişti chiar din momentul formării sale.
● Marea Sargaselor din sudul Insulelor Bermude,
cunoscută pentru “pădurile” sale de alge, se roteşte permanent în sensul
acelor de ceasornic, împinsă de curenţii Atlanticului.
● în
Lacul Malawi din S-E Africii trăiesc cele mai
multe specii de peşti dintr-o sursă de apă dulce continentală, peste
1.000, 90% din ele fiind endemice.
● numele
Mării Caraibilor vine de la cuvântul indian
carib, ce însemna
persoană, însă el a ajuns să fie preluat sub forma de
canibal:
canibalismul la această populaţie amerindiană era practicat rar şi doar
în legătură cu ritualurile războinice, fapt pe care primii europeni
ajunşi în zonă nu l-au înţeles; ei au crezut că toţii indienii erau
mâncători de oameni.
● în localitatea
Brignoles din Franţa a plouat în 1973
cu…broscuţe; o coloană de aer cu circulaţie rapidă a ridicat sute de
amfibieni dintr-o zonă mlăştinoasă şi i-a aruncat peste oraşul din
Provence.
●
Muntele Roraima, cel care l-a inspirat pe Sir Conan Doyle să scrie
O lume dispărută, e cel mai înalt
tepuy (
sălaş al zeilor)
din cei 100 ai întregii lumi, adică un bloc de gresie colosal, ridicat
la 2.000 de metri deasupra junglei de la graniţa Venezuelei cu Brazilia
şi Guyana.
● în apropierea coastelor
Trinidadului (Marea
Caraibilor) există vulcani noroioşi subacvatici, a căror pastă fluidă
iese de sub valuri şi formează insule, unele dispărând repede, altele
devenind casă pentru păsările din zonă.
● cel mai vechi parc naţional din lume este
Yellowstone (S.U.A.), creat în 1872.
● 3000 de recife individuale, 1500 de specii de peşti, 400 de specii de
moluşte şi 400 de specii de peşti se leagă de cea mai mare structură de
pe Pământ construită de organisme vii:
Marea Barieră de Corali din apropierea coastelor Australiei.
● aproape 90% din populaţia lumii trăieşte în
emisfera nordică;
şi tot aici se mai poate vorbi despre superlative demografice - numărul
total al locuitorilor Chinei şi ai Indiei este egalat de cel al tuturor
locuitorilor din următoarele 22 de ţări din topul celor mai populate.
● nu Muntele Everest (8.848 m) deţine cea mai mare înălţime din lume, ci
Muntele Mauna Kea
din Hawaii (10.206 m); primul e cel mai înalt de pe uscat, însă măsurat
de la baza sa de pe fundul oceanului, muntele hawaian trece primul în
top.
● Oceanul Pacific conţine peste jumătate din întreaga apă sărată din lume.
● o suprafaţă totală mai mare decât cea a Austriei şi o populaţie de
aproape 32 de milioane de locuitori au determinat ca municipalitatea
Chongqing din China să fie cea mai mare din lume.
● Oceanul planetar ascunde cel mai lung lanţ muntos din lume:
Dorsala Medie Oceanică (65.000 km).
● deşi fluviul
Orinoco al Americii de Sud este aproape
în totalitate navigabil şi accesibil iubitorilor de natură, încă există
dubii în ceea ce priveşte adevăratul său izvor şi încă mulţi dintre
afluenţii săi au rămas neexploraţi, din pricina bazinului fluvial uriaş.
În privinţa biodiversităţii, Orinoco e un concurent serios al
Amazonului.
● Munţii Pirinei au foarte puţine lacuri de munte, dar excelează la capitolul cascade, torente (
gaves) şi izvoare termale. Cea mai mare cascadă din Franţa se află aici şi se numeşte
Gavarnie (422 metri).
● la 360 de kilometri de ţărmul nord-estic al Braziliei se află Arhipeleagul
Fernando do Noronha,
un soi de frate geamăn al Insulelor Galapagos, considerat astfel
datorită ecosistemului unic şi bogat al celor 21 de insule vulcanice.
● peretele de granit al
Muntelui Stone din
S.U.A.(Georgia) expune cel mai mare basorelief din lume, un memorial
înfăţişând trei lideri ai Confederaţiei Statelor Americane din timpul
Războiul Civil American; o potecă în trepte, lungă de 2 kilometri, sau
telecabinele urcă până pe vârful rotund al acestui munte.
● deşi clima Islandei se încadrează în categoria „subpolară”, totuşi temperaturile medii înregistrate în capitala
Reykjavik în
decursul iernii sunt în jur de zero grade; surprinzător, pentru „Ţara
de gheaţă”. Verile însă sunt reci (14ºC) şi, de regulă, ploioase.
● cea mai înaltă cascadă a lumii,
Angel (Venezuela),
are aproape un kilometru înălţime şi cade direct în valea adâncă de la
baza muntelui, fără a mai trece vreo treaptă de stâncă. Numele ei vine
de la pilotul american Jimmie Angel, care a survolat pentru prima dată
zona în 1921, cu un avion comercial.
● 44% din jungla ce acoperă o mare parte din statul caraibian
Belize reprezintă
parc naţional, ceea ce, raportat la suprafaţa ţării, înseamnă cel mai
bun procent de arie protejată din America Latină.
● cea mai importantă sursă de aisberguri uriaşe:
banchizele Antarcticii.
●
Canionul Colca (4160 m) din Peru, de două ori mai
adânc decât Marele Canion al S.U.A., e casa milenară a uneia dintre cele
mai mari păsări, condorul. Tot aici însă trăieşte şi colibri gigant,
cel mai mare dintre toate speciile.
● în cea mai lungă călătorie făcută de păsări,
rândunicile de mare arctice zboară peste 40.000 de kilometri în fiecare an, din ţinuturile arctice până în Antarctica şi înapoi.
● cei mai bătrâni munţi ai Europei se întind în Scoţia, în aşa-numitele
Ţinuturi Muntoase nordice;
vârsta lor aproximativă e de 3000 de milioane de ani. Pe lângă
peisajele extraordinare, în care culmile înalte întâlnesc fâşii lungi de
coaste oceanice, un drum inedit străbate aceste zone sălbatice: cel din
povestea whisky-ului.
● în părţile nordice ale Suediei,
fenomenul „nopţilor albe” (când
Soarele nu coboară sub orizont, deoarece partea nordică a axei
Pământului e înclinată spre astru) se observă în lunile mai-iulie: e o
perioadă foarte bună pentru vizitat ultimele mari ţinuturi sălbatice ale
Europei.
● după Grecia,
Croaţia se laudă cu al doilea grup de
insule, ca număr, din Marea Mediterană: 700 de insule propriu-zise şi
încă 450 de insuliţe, stânci şi stânci submarine. Din primele, aproape
50 sunt locuite (numărul variază în funcţie de sezoane), însă mai mult
de 12 insule au mai puţin de 100 de locuitori permanenţi.
● în pădurile din
Madagascar trăieşte o treime din
speciile de cameleoni. Tot pe această insulă cu un ecosistem
extraordinar, în 1993 a fost redescoperită cea mai mică primată a lumii,
lemurul-şoarece, considerată a fi fost dispărută.
● dacă vreţi să vedeţi cea mai mică focă a lumii, trebuie să ajungeţi la
Baikal (Rusia), cel mai adânc lac de pe glob (1.642 m) şi, totodată, cea mai mare rezervă de apă dulce.
● numele
Geysir l-au dat islandezii unei coloane înalte de apă fierbinte, ţâşnită de sub pământul vulcanic în 1294; de atunci, denumirea de
gheizer s-a răspândit în întreaga lume.
● pe
Coasta Scheletelor de la întâlnirea Deşertului
Namib cu Oceanul Atlantic, multe epave stau mărturie pentru
necruţătoarele ceţuri albe şi dese, formate din combinarea curenţilor de
aer calzi şi reci. Periodic, pâclele cuprind apele, ţărmurile şi
câmpiile de pietriş, precum o capcană periculoasă.
● cel mai îndepărtat punct de centrul Pământului e vârful
Muntelui Chimborazo (6.267 m), din Ecuador.
● în lumina soarelui care apune,
Muntele Uluru din
Australia – cel mai mare monolit de gresie al lumii - devine portocaliu,
roşu, maro şi cenuşiu. Cocoaşa lui venerabilă poate fi zărită şi de la
zeci de kilometri depărtare.
● când barajul de la Asuan a fost construit pe fluviul Nil, două temple de la
Abu Simbel au fost ridicate cu peste 60 de metri faţă de locul lor originar, pentru a nu se pierde în apele lacului de acumulare.
● în 1947, câteva din vârfurile
Alpilor Elveţieni s-au
colorat într-un roz pal: zăpada munţilor s-a amestecat cu praful roşu
saharian, adus de o violentă furtună de nisip din deşertul Algeriei.
● fiindcă activitatea vulcanică de sub plăcile continentale încălzeşte apa
Mării Roşii,
aici s-au dezvoltat în ultimii 7000 de ani unele dintre cele mai tinere
şi mai bogate recife de corali din lume. Câteodată, pe o arie de câţiva
metri pătraţi se pot găsi până la 20 de specii de coral, din cele 180
deja identificate în întreaga mare. (Peste 350 de specii de corali
trăiesc pe Marea Barieră.)
● destinaţia perfectă a Sărbătorilor de iarnă: Casa lui Moş Crăciun, oraş
Rovaniemi,
provincia Laponia, Finlanda. Dacă nu ajungeţi, puteţi să îi scrieţi pe
această adresă, cel mai cunoscut locuitor al Laponiei are aici oficiu
poştal.
● frumoasele piscuri ale
Munţilor Dolomiţi din Italia s-au născut din recifele coraligene din adâncurile mării de acum 65 milioane de ani.
● mii de buşteni fosilizaţi şi intens coloraţi formează în Deşertul Pictat al Californiei aşa-numita
Pădure Împietrită.
În urmă cu milioane de ani, o pădure de pini a fost luată de ape
puternice, dusă la depărtare şi îngropată rapid sub aluviuni grele.
Trunchiurile sparte s-au pietrificat, fiindcă nu au avut timp să
putrezească.
● 300 de zile pe an,
Munţii Rwenzori (Munţii Lunei) ai
Africii îşi ascund crestele în nori. Când ceaţa se risipeşte, se ivesc
vârfurile de peste 4800 de metri şi versanţii cu păduri luxuriante, în
care plantele ating dimensiuni uriaşe, ca şi cum nu ar fi ieşit din
erele geologice timpurii ale Pământului.
●
deşertul alb dintre Munţii Sacramento şi San Andreas
(din statul american New Mexico) străluceşte în lumina soarelui precum o
pătură de zăpadă. Granulele de cuarţ şi gipsul moale alcătuiesc
nisipurile fine ale dunelor încă de acum zeci de milioane de ani.
● atunci când se unesc cu Amazonul, apele negre ale fluviului
Rio Negro
curg alături de apele bej-maronii, fără să se amestece cale de câţiva
kilometri; combinarea lor e împiedicată de diferenţa de temperatură şi
de viteza de scurgere.
● 180 de kilometri pătrunde marele
Fiord Sognefjord în ţărmul vestic al Norvegiei, printre munţii înalţi de 2100 metri.
● în paradisul tropical din Insulele Borneo şi Sumatra, din Filipine şi din Malaezia creşte cea mai mare floare din lume:
Rafflesia,
cu un diametru şi de 100 centimetri. Din pricina mirosului urât pe care
îl degajă (de putrefacţie), se poate spune că planta nu se înscrie
decât în preferinţele unor insecte.
● în
Australia există câteva lacuri cu apă de un roz intens: în conţinutul ei sărat trăieşte alga
Dunaliella Salina, care produce un pigment roşu.
● pe
Insula Madeira din Oceanul Atlantic, prin cea mai mare pădure de lauri a lumii trec
levadas-uri,
adică apeductele înguste construite pentru a transporta apa de ploaie
căzută în munţi, pe terenurile joase din vale, acolo unde se întind
culturile îngrijite de localnici.
Autor:
Claudia Moşoarcă sursa:http://travel.descopera.ro
